sâmbătă, 22 decembrie 2012

New beginning.

Si'a trecut iar timpu, luni de zile, ore irosite, secunde risipite..din viata mea.
Incuiata intr-o lume paralela de ce-a reala, o lume, care putem sa ii spunem lumea din interiorul meu. Haosul din mine, galagia intensa, vocile nesfarsite, constiinta neimpacata, nelinistita,filme fara un inceput sau un sfarsit ..atmosfera gen Bucuresti, fara o clipa de liniste. Mii de intrebari, imagini neclare, vise ciudate..reale? adevarate? Nici eu nu stiu , stiu ca pur si simplu am intrat intr-un mod de 'autoaparare' izolandu'ma de la orice speranta, ca, o sa fiu capabila sa mai SIMT ceva,mai concis, un sentiment calduros, care odata imi aducea linistea absoluta.
 Raspunsurile la intrebarile mele...concretizarea unei imagini neclare, continuarea in a visa, calmarea tulburarilor,recapatarea sigurantei si increderii in mine,puterea de a limita si delimita fimlele din capu meu  si multe altele care nu le pot exprima prin cuvine concrete,aveau oare o cale de sfarsit,o solutie,o scapare pentru mine?. Poate ca nu v'ati dat seama, sau poate ati facut'o, imi bat capu aici , despre sentimentu ala coplesitor,care ne distruge sau ne tine in picioare, dragostea. Toti trecem prin asta odata si odata, adica, toti iubim, dar oare toti o facem cu adevarat?, toti  simtim asta, din adancu sufletului? , din toate coltisoarele lui?,  toti o spunem cu adevarat, ceea ce simtim?,  toti gandim daca e pe bune?, daca ei chiar simt asta sau daca chiar traiesc cu adevarat acest sentiment sau doar il mimeaza, doar de dragu de a se 'lauda', sau spune tuturor : "Da ma, te inteleg perfect prin ce treci, si eu am iubit odata, am trecut prin ce treci tu , lasa ca o sa-ti treaca", gresit, total gresit. Defapt cand afirmi asta, automat nu sti prin ce trece respectivul, cand sufera , prin cea mai cumplita trauma,boala? am putea spune si asa,precis, efectele adeverse ale iubirii. Fiecare se manifesta diferit, nu ai cum sa sti ceea ce simte, ce e in sufletu lui, in capu lui, in lumea lui, asa ca nu poti spune ca sti  prin ce trece , poti spune doar ca ai avut reactii asemanatoare.

In fine, astea e partea mai melancolica, unde vreau defapt sa ajung , suna cam asa.
Dupa o lunga perioada de timp  in care imi pierdusem absolut orice speranta si incredere ca voi putea fi capabila din nou sa simt cu adevarat, ceva, ceva care se caracterizeaza prin o afectiune intensa, o caldura si liniste sufleteasca, o delasare totala , plutirea aia pe norisori, fluturii in stomac, batai intense ale inimii, nodu ala in gat si fioru ala,atunci cand iubesti . Avand experiente traite neplacute, nu credeam ca  mai pot sa fac asta, nu credeam ca mai am suficienta putere sa o duc pana la capat . Si pur si simplu s-a intamplat. Aveam persoana respectiva langa mine de atata timp, as putea spune ca am ignorat-o, ca nu mi-am imaginat vreodata ca e capabila sa imi ofere conditiile necesare sa pot sa traiesc,evoluez si experimentez sentimentu asta. Nici el nu stia ca poate face asta si sa simta si el ceea ce simteam eu avand ca si mine, doar dezamagiri si nu a stiut vreodata ce e aia iubire si ceea ce v'a urma sa se intample . Defapt, multumita ei am realizat, ca e prima oara cand SIMT cu adevarat asta, simt cum am sufletu plin asa, de bucurie si liniste,imi simt pulsu accelerat, cand e langa mine, simt fluturii cum fac haos in stomacu meu, fiori care ma trec pretutindeni cand ma atinge, in bratele lui, e delasarea aia totala de care vorbeam, glasu lui e calmarea, medicament. Afectiunea si increderea lui in mine, m'au ajutat sa mi-o recapat pe a mea treptat, m'a ajutat sa ma simt in siguranta, protejata. Visele mele, completate cu ale lui,filmele noastre si timpu petrecut non stop  impreuna,in care vorbeam de viitoru nostru si orice alta topica,orice ne trecea prin minte,absolut orice prostie,deschiderea totala,respectu, prosteala noastra zilnica,privirile neincetate,blandetea si tandretea cu care isi tratata mitica de langa el , iubirea neincetata, calmu si caldura lui, m-au scos din starea mea izolanta, mi'au deschis ochii pe bune, punandu'ma pe picioare si asa mi-am revenit, m'a vindecat.
Am ajuns sa iubesc, sa iubesc atat de mult, ca, si acum cand scriu asta, rostesc din tot sufletu si imi vine sa tip si sa-l trezesc sa ii spun asta,neincetat,pana raman fara glas,aer si intr-un final, se v'a trezii rostogolindu-ma prin pat, spunandu-mi  ca ma iubeste la fel de mult,lasandu-ma intr'un final fara suflare in cearsafurile calde si sifonate,exact asa cum cum vroiam, sa ma faca sa simt ceea ce zice. El pentru mine a devenit prioritatea principala,familila mea,iubitul meu ,prietenul meu,mentor, motivul pentru care ma trezsec in fiecare zi si continui mai departe. Nimeni nu e perfect,nici el nu e, nici eu , dar e perfect pentru mine, ma completeaza,e totul,tot ceea ce am nevoie, my everything.
Am ajuns la o concluzie, dragostea e ca si fantomele, exista,dar sunt putini care o vad, respectiv ii simt prezenta cu adevarat. Enough sayd for now.
Te iubesc enorm, pardon,
I wuffs you snugglebunn !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget